Apostolul

Ap. 1 Tesaloniceni 2, 9-14

Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și de truda noastră; lucrând zi și noapte, ca să nu fim povară nici unuia din voi, așa v-am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, cât de sfânt și cât de drept și fără de prihană ne-am purtat între voi credincioșii; Ca un părinte pe copiii săi, precum știți, așa v-am rugat și v-am mângâiat. Și v-am rugat cu stăruință să umblați cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce vă cheamă la împărăția și la slava Sa. De aceea și noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat, că luând voi cuvântul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu l-ați primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, așa precum este într-adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care și lucrează întru voi cei ce credeți. Căci voi, fraților, v-ați făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că ați suferit și voi aceleași de la cei de un neam cu voi, după cum și ele de la iudei,

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 11, 14-23

Și a scos un demon, și acela era mut. Și când a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile s-au minunat. Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni. Iar alții, ispitindu-L, cereau de la El semn din cer. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice împărăție, dezbinându-se în sine, se pustiește și casă peste casă cade. Și dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăția lui? Fiindcă ziceți că Eu scot pe demoni cu Beelzebul. Iar dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu. Când cel tare și înarmat fiind își păzește curtea, avuțiile lui sunt în pace. Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui și-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia, iar prăzile de la el le împarte. Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine risipește.

Sinaxar

†) Sf. Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, și Sf. Antuza, mama sa

Acest mare dascăl și luminător al lumii s-a născut în marea cetate Antiohia, la anul 344, din părinți dreptcredincioși: tatăl lui se numea Secund și era căpetenia oștirii din Siria, iar mama sa era Sfânta Antuza.

Din fragedă vârstă, a pierdut pe tatăl său, iar mama sa nu s-a mai căsătorit, deși era foarte tânără, ci și-a închinat viața creșterii copilului ei. El a fost botezat la vârsta de 20 de ani și a avut parte, prin grija mamei sale, de cei mai vestiți dascăli din Antiohia: Libanie și Andragatie.

Încă de la început, Sfântul a arătat o mare dragoste către știința oratoriei și, cu sârguință, s-a pus la învățătură încât, cu ascuțimea minții, a deprins toată știința vremii. Tot așa a ajuns și la cunoașterea Sfintelor Scripturi, având doi îndrumători de seamă: pe arhiepiscopul Antiohiei, Sfântul Meletie, și pe Diodor din Tars, conducătorul școlii din Antiohia.

Mai era în Antiohia și o casă creștină de asceți, condusă de un nevoitor mai în vârstă, cu numele Carterie, unde Sfântul Ioan, și alți tineri ca el, dezgustați de o viață călduță, fără duh de jertfă, făceau legăminte ascetice, din dragoste pentru Hristos.

Era ca o mănăstire în cetate. Este timpul când Sfântul Ioan și-a împlinit visul său de taină, de a duce, o vreme, viață pustnicească. Prin urmare, în munții din preajma Antiohiei, el a trăit patru ani de mănăstire cu viață de obște și doi ani de pustnicie, într-o peșteră.

Astfel, ajungând la deprinderea vieții ascetice, Sfântul Ioan a fost hirotonit diacon (în anul 381) de Sfântul Meletie, arhiepiscopul, care-l și botezase, iar Sfântul Flavian, urmașul lui Meletie, l-a hirotonit preot (în anul 386). În această vreme, Sfântul Ioan a scris preafrumoasa lui carte Despre preoție, închinată prietenului său Vasile, căutând să-și îndreptățească fuga lui de preoție, socotindu-se nevrednic.

Ca preot, timp de 12 ani, a fost slujitorul și predicatorul neîntrecut al Arhiepiscopiei din Antiohia, alcătuind multe cuvinte de învățătură. Din acest timp ne-au rămas, de la el, Comentariile asupra Evangheliei de la Matei, Cuvântările despre statui și Comentarii la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, toate adevărate îndreptare pentru o viață desăvârșită.

Întâmplându-se ca Nectarie, arhiepiscopul Constantinopolului, să părăsească viața aceasta, Sfântul Ioan a fost chemat din porunca împăratului Arcadie, ca să fie sfințit arhiepiscop al Constantinopolului, primind hirotonia canonică din mâinile arhiepiscopului Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398.

Ca arhiereu, Sfântul Ioan s-a ostenit mult cu răspândirea credinței și convertirea la Ortodoxie a goților arieni de la Dunăre, cu evanghelizarea locuitorilor de la sate, cu întemeierea de așezăminte pentru bolnavi și săraci, pentru fecioare și văduve, dar nici nu a încetat a predica pentru îndreptarea moravurilor, împotriva luxului și a lăcomiei.

Dintr-o pricină ca aceasta, după căderea de la putere a lui Eutropie, primul dregător al împăratului, împărăteasa Eudoxia a devenit vrăjmașă Sfântului Ioan.

Și anume, pentru că, răpind ea, pe nedrept, via unei văduve sărace, ce se numea Calitropia, Sfântul Ioan a sfătuit-o să nu țină bunul altuia cu sila. Și, nevrând ea să asculte de cuvintele lui, Sfântul o mustra și o asemăna cu Izabela și Irodiada, iar ea s-a mâniat foarte. Și a fost izgonit Sfântul Ioan din scaun, întâi după Sinodul ținut la Stejar și condus de arhiepiscopul Teofil, care-l sfințise episcop.

Deci, după un timp, s-a întors Sfântul la scaunul său. Iar după două luni a fost izgonit a doua oară și surghiunit de împărat la Cucuz, în Armenia. Și, îndurând Sfântul multe suferințe, și-a dat cinstitul său suflet lui Dumnezeu, la Comane, în Armenia, la 14 septembrie în anul 407. Ultimele sale cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Tulburarea credincioșilor din Constantinopol nu a încetat decât în anul 438, când Sfântul Arhiepiscop Proclu, unul dintre ucenicii Sfântului, a mutat, cu mare alai, moaștele Sfântului Ioan, de la Comane la Constantinopol.

Împăratul Teodosie cel Tânăr și sora sa, Pulheria, au luat parte la sărbătoare, cerând în genunchi iertare pentru părinții lor, Arcadie și Eudoxia. Sfintele moaște au fost așezate cu cinste în biserica Sfinților Apostoli, din Constantinopol.

Celui mai mare predicator din veacul de aur al creștinătății, Biserica îi serbează pomenirea de trei ori pe an: la 13 noiembrie, la 27 și 30 ianuarie, precum și în fiecare zi când se săvârșește Liturghia care-i poartă numele.

Pentru rugăciunile sale, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Tropar – Glasul 8

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat. Vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Și cu cuvintele tale învățându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Mineiul mai menționează la această dată pomenirea Sfântului Mucenic Damaschin cel din cetatea împărătească (Constantinopol)