Sfântul Apostol Toma

Sfântul Apostol Toma s-a născut în cetatea Paneada (numită și Cezareea lui Filip), din Galileea. Numele de Toma, în limba aramaică, înseamnă geamăn, ca și cel de Didymos în greacă, fiindu-i adăugat pe lângă numele său de Iuda, primit la tăierea împrejur.

El L-a cunoscut pe Mântuitorul Hristos, a crezut în El și L-a urmat. Nu era un cărturar, dar el aducea lui Hristos un suflet cinstit și curajos, care-L putea iubi până la moarte. Drept aceea, a și fost el ales de Hristos și numărat între cei doisprezece ucenici ai săi.

Sfântul Evanghelist Ioan amintește despre Toma spunând că, după moartea lui Lazăr, Apostolii Îl roagă pe Mântuitorul să nu se întoarcă în Iudeea, unde, cu puțin mai înainte, fusese amenințat să fie ucis cu pietre, dar Apostolul Toma arătând ascultare și dragoste jertfelnică pentru Domnul, zice: „Să mergem să murim și noi împreună cu El!” (Ioan 11, 16).

De asemenea, în seara Cinei celei de Taină, când Iisus spune „Unde Mă duc Eu voi știți; și știți și calea”, Apostolul Toma întreabă: „Doamne, nu știm unde Te duci; și cum putem ști calea?”, iar Iisus îi răspunde: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine!” (Ioan 14, 4-6).

Aceeași Evanghelie vorbește, apoi, de îndoiala lui Toma, de a crede că Domnul a înviat din morți cu trupul, după ce toți ceilalți Apostoli i-au spus că Domnul a fost văzut de ei toți înviat și că a vorbit cu ei. Toma, nefiind de față în ceasul acela, le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).

Dar, din rânduiala lui Dumnezeu, îndoiala aceasta a lui Toma a dus la sporirea cu și mai multă putere a credinței în Învierea lui Hristos. Într-adevăr, după opt zile, ucenicii fiind adunați în același loc și fiind și Toma cu ei, S-a arătat iarăși Domnul înviat și a zis lui Toma: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20, 27).

În acest chip, cu și mai mult temei, s-a propovăduit Învierea Domnului, că El, adică, nu cu alt trup, ci cu același trup al Său, cu care a pătimit și a murit, cu acela a și înviat, deschizând, astfel, lumii și nouă tuturor, calea mântuirii și a învierii.

După Înălțarea la cer a Domnului și după Pogorârea Duhului Sfânt, Sfinții Apostoli, trăgând la sorți încotro să propovăduiască fiecare, Sfântului Toma i-a căzut sorțul să meargă în India. Și, mâhnindu-se el că era trimis la niște popoare atât de îndepărtate și sălbatice, i S-a arătat Domnul în vedenie, întărindu-l să îndrăznească și să nu se teamă, făgăduindu-i că va fi cu el.

În anul 37, la cererea regelui Avgar al V-lea al Edesei, Apostolul Toma a trimis acolo pe Sfântul Tadeu, întrucât el, alături de Apostolul Bartolomeu, a mers spre a evangheliza cetatea Ninivei, din Persia.

Apoi, a rânduit Dumnezeu că împăratul indian Gundafor (Gondofares al IV-lea Sases), care stăpânea Imperiul indo-part (în Pakistan și nord-vestul Indiei), vrând să zidească palate după modelul celor din lumea greco-romană, a trimis pe un negustor, Avan cu numele, ca să caute un meșter iscusit la aceasta. Atunci Domnul Iisus i-a poruncit lui Toma în vedenie să meargă cu Avan în India.

În drum spre India, Sfântul Toma a săvârșit o seamă de minuni, aducând multe suflete la Hristos. Ajungând la curtea împăratului Gundafor, acesta i-a dat mult aur ca să-i construiască palate mărețe, dar Apostolul a împărțit aurul la cei săraci, propovăduind zi de zi Evanghelia.

După o vreme, împăratul, văzând că nu s-a zidit nimic, l-a întemnițat pe Apostol și pe negustorul Avan, cu gând să-i dea la moarte. Dumnezeu a rânduit însă ca fratele împăratului să moară, iar sufletul lui să vadă palatul pe care Toma îl zidise în ceruri, prin milostenie.

Apoi sufletul i s-a întors în trup și a înviat. Atunci a aflat Gundafor că Toma i-a zidit cu adevărat un palat, dar nu pe pământ. Astfel au crezut în Hristos, ei și mulțime de popor, fiind botezați în cetatea Taxila.

Sfântul Apostol Toma a fost adus apoi, în chip minunat, la Ierusalim, acolo unde se adunaseră toți Apostolii pentru prohodirea Maicii Domnului. Din îngăduința lui Dumnezeu, Apostolul Toma a sosit cu trei zile mai târziu.

El însă a văzut-o pe Născătoarea de Dumnezeu pe când era ridicată la ceruri cu trupul, primind de la ea, spre încredințare, cinstitul ei brâu. Ajuns la Ierusalim, Toma a cerut să fie deschis mormântul Preacuratei, care acum era gol, dovedind și celorlalți Apostoli mutarea la cer a Preasfintei Fecioare.

Întors în India, Sfântul Toma a mers și în ținuturile dinspre miazăzi, ajungând în anul 52 la Muziris, pe coasta de Malabar, săvârșind minuni și botezând pe mulți, rânduind preoți și întemeind biserici.

De acolo a plecat spre coasta de răsărit a Indiei, unde a adus pe mulți la Hristos, săraci și bogați. Tradiția creștinilor indieni arată că Apostolul a întreprins o călătorie misionară și în China, de unde s-a întors la Mylapore, în sud-estul Indiei.

În cele din urmă, în anul 70, împăratul Muzdie (Misdeu), mâniat pentru creștinarea soției și a fiului său, a poruncit uciderea Sfântului Toma, în afara cetății. Astfel a primit Apostolul moarte martirică, fiind străpuns cu sulițele. Mormântul său de la Mylapore (lângă orașul Chennai, în sud-estul Indiei) este până astăzi loc de pelerinaj. Cea mai mare parte a moaștelor sale au fost mutate la Edesa Mesopotamiei în anul 232.

Astăzi capul Sfântului Toma se află în Mănăstirea ortodoxă din insula Patmos (Grecia), iar alte părți din moaștele sale se păstrează în orașul Ortona din Italia. În Biserica Ortodoxă pomenirea sa se face la 6 octombrie și în prima duminică după Paști.

Tropar – glasul 3 (audio):

Apostole Sfinte Toma, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.