Apostolul

Ap. Efeseni 2, 19-22; 3, 1-7

Efeseni 2, 19-22

Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, Zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, În Care voi împreună sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh.

Efeseni 3, 1-7

Pentru aceasta, eu Pavel, întemnițatul lui Iisus Hristos pentru voi, neamurile, Dacă în adevăr ați auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi, Că prin descoperire mi s-a dat în cunoștință această taină, precum v-am scris înainte pe scurt. De unde, citind, puteți să cunoașteți înțelegerea mea în taina lui Hristos, Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinților Săi apostoli și prooroci, prin Duhul: Anume că neamurile sunt împreună moștenitoare (cu iudeii) și mădulare ale aceluiași trup și împreună-părtași ai făgăduinței, în Hristos Iisus, prin Evanghelie, Al cărei slujitor m-am făcut după darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale;

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 11, 11-23

Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; și, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Și ucenicii Lui ascultau. Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Și-i învăța și le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Și răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

Sinaxar

Sf. Ier. Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei

Sfântul Grigorie s-a născut în Armenia Mare, pe la anul 257, într-o familie înrudită cu dinastia imperială a Arsacizilor. Dar, din pricina tulburărilor din acea vreme, părinții săi au fost uciși, iar el, copil fiind, a găsit scăpare în Cezareea Capadociei și a fost crescut în credința creștină, în care s-a botezat.

Mai târziu s-a căsătorit cu o creștină pe nume Miriam, de asemenea de neam armean, cu care a avut doi copii: Vartanes și Aristakes. Crescându-și copiii în dreapta credință, Grigorie și soția lui s-au hotărât să devină monahi, apoi Sfântul Grigorie, desăvârșindu-se în cuvântul mântuirii, s-a aprins de marea dorință de a merge să binevestească Evanghelia în țara sa, la neamul armenilor. Dumnezeu a întărit cu minuni cuvântul și viața Sfântului Grigorie, slujitorul Său.

Însă multe chinuri a îndurat din partea păgânilor și, mai ales, din partea regelui Tiridate al III-lea (283-330), care jertfea idolilor și nu putea suferi credința în Hristos a Sfântului. De aceea, pe Sfântul Grigorie l-a aruncat într-o groapă adâncă în care erau animale sălbatice și târâtoare veninoase, unde a stat vreme de 14 ani, fiind hrănit în ascuns de o bătrână milostivă.

Tot atunci au pătimit Sfintele fecioare Ripsimia și Gaiani, precum și 70 de bărbați creștini și 32 de femei, primind cununa muceniciei.

După o vreme, însă, regele Tiridate s-a îmbolnăvit greu și a fost chemat Sfântul Grigorie să-l vindece, ceea ce s-a și întâmplat. Văzând minunea, Tiridates a înțeles puterea lui Hristos, a crezut și a primit botezul, în anul 301. Ca urmare, toată Armenia a venit la credința creștină, poporul sfărâmând capiștile idolești și zidind biserici, devenind astfel primul popor din lume creștinat în întregime.

Atunci Sfântul Grigorie a fost trimis la fericitul Leontie, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, de care a fost hirotonit episcop în anul 302, ajungând cel dintâi arhipăstor al armenilor. Apoi, hirotonind preoți, Sfântul Grigorie a botezat tot poporul, până la cel din urmă sătean.

Iar regele Tiridate a întemeiat multe mănăstiri, în care înflorea viețuirea cea după Evanghelie. Tot Sfântul Grigorie a purtat flacăra credinței la multe alte popoare de pe lângă Marea Caspică și în Caucaz.

Și-a pregătit pentru preoție pe fiul său Aristakes, care i-a și urmat ca arhiepiscop, dar și pe nepotul său, numit tot Grigorie, fiul lui Vartanes, care, predicând Evanghelia popoarelor din Caucaz, a fost ucis de păgâni, primind cununa muceniciei.

Sfântul Grigorie a păstorit Biserica Armeniei 31 de ani. Numele lui apare și la Sinodul I Ecumenic (325), semnând al treizeci și șaselea pe lista Sfinților Părinți de la Niceea. Se spune că el a avut inițiativa înființării alfabetului armenesc, desăvârșit de învățatul Mesrop, și că a tălmăcit și Biblia în limba armenilor.

În ultima parte a vieții sale, Sfântul se ruga vreme îndelungată în singurătate și prin munți. Astfel, foarte multe și preaslăvite minuni făcând, și ajuns la adânci bătrâneți, cu pace s-a mutat către Domnul, pe la anul 331.

În timpul împăratului Zenon (474-491) au fost aflate moaștele Sfântului. Acum mâna sa dreaptă se află în Armenia, capul și mâna stângă la Marea Lavră din Muntele Athos, iar altă parte a moaștelor sale în Italia, la Napoli. De asemenea, părți din moaștele sale se află și în alte sfinte lăcașuri din lumea creștină.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Tropar glas 4 (audio)

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfintele Mucenițe Ripsimia și Gaiani

Sfintele Mucenițe Ripsimia și Gaiani († 302) au pătimit în Armenia în timpul împăratului Dioclețian și a regelui Tiridat.

Sfintele Mucenițe Ripsimia și Gaiani au pătimit împreună cu alte treizeci și două de cuvioase mucenițe, femei și fecioare.

Aceste două sfinte femei erau de neam mare și au trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian, fiind fecioare prea încuviințate cu frumusețea și călugărițe.

Deci pentru că n-a voit Ripsimia a se însoți cu împăratul, a fugit și s-a dus împreună cu Gaiani în părțile Armeniei. Și aflând aceasta Tiridat, domnitorul laturilor acelora, a trimis și au adus-o și a silit-o la nelegiuită împreunare. Dar cu puterea lui Hristos nu a biruit-o pe ea, iar el nedobândindu-și dorința, zăcea ca un mort.

Atunci ea a fugit, dar ostașii împăratului, gonind-o și prinzând-o, mai întâi i-au rupt hainele, apoi legându-i mâinile la spate, i-au tăiat limba, trupul i l-au ars și i-au scos ochii. Așa și-a dat fericitul său suflet.

Au fost uciși încă împreună cu ea 70 de bărbați creștini și 32 de femei. Iar viteaza Gaiani a fost străpunsă prin gât și după aceea au suflat în ea ca într-o bășică și fiind despuiată de pielea trupului până la sâni, a fost zdrobită cu pietre și i s-a tăiat capul.

Mineiul mai menționează la această dată pomenirea:

• Sf. Mc. Stratonic
• Sf. Mucenic Mardonie