Apostolul

Ap. Efeseni 1, 7-17

Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui și iertarea păcatelor, după bogăția harului Lui, Pe care l-a făcut să prisosească în noi, în toată înțelepciunea și priceperea; Făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotință, astfel cum hotărâse în Sine mai înainte, Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăși unite în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ - toate întru El, Întru Care și moștenire am primit, rânduiți fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, - Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos. Întru Care și voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, ați fost pecetluiți cu Sfântul Duh al făgăduinței, Care este arvuna moștenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiți de El și spre lauda slavei Sale. Drept aceea, și eu auzind de credința voastră în Domnul Iisus și de dragostea cea către toți sfinții, Nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina Lui cunoaștere,

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 8, 1-10

În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis: Milă Îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce. Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe. Și ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine, aici în pustie. El însă i-a întrebat: Câte pâini aveți? Răspuns-au Lui: șapte. Și a poruncit mulțimii să șeadă jos pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Și ei le-au pus mulțimii înainte. Și aveau și puțini peștișori. Și binecuvântându-i, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea lor. Și au mâncat și s-au săturat și au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri. Și ei erau ca la patru mii. Și i-a slobozit. Și îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei.

Sinaxar

†) Mutarea la Domnul a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan era născut în Betsaida Galileei, fiu al lui Zevedeu, care era pescar, și al Salomeei. Ioan avea un frate numit Iacob. Pe când Zevedeu pescuia odată la Marea Tiberiadei cu fiii săi, a venit Iisus și, stând pe țărm, a chemat pe fiii lui Zevedeu, zicând: „Iacob și Ioan, veniți după Mine și vă voi face pe voi pescari de oameni” (Matei 4, 19).

Deci, îndată, lăsând ei pe tatăl lor în corabie, au mers după Iisus. Acest Ioan a fost, mai întâi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și învățase de la acela să creadă în Iisus, că El este Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii.

Și așa, cunoscându-L pe Iisus, împreună cu Andrei, au vorbit amândoi, pentru prima dată cu Domnul. Sfântul Ioan Evanghelistul a fost unul din cei doisprezece ucenici, aleși de Iisus, și era cel mai tânăr dintre ei.

Drept aceea, tradiția Bisericii arată că el a trăit până în jurul anului 100. Sfântul Ioan era unul din Apostolii cei mai apropiați și mai iubiți ai Domnului Iisus, încât, în Evanghelia sa, el se numește „ucenicul pe care îl iubea Iisus” (Ioan 21, 20), întrucât Mântuitorul Hristos, cu Care se înrudea, îi prețuia dorirea după cele cerești, atașamentul, ascultarea și râvna de a se păstra feciorelnic.

Este ucenicul care la Cină s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a adăpat din Tainele lui Hristos. El este singurul Apostol care a mers cu Iisus până pe Golgota, marele martor credincios care a scris Evanghelia a patra.

Este ucenicul căruia Domnul, când era răstignit pe Cruce, i-a încredințat pe Preacurata Sa Maică, iar, după Învierea și Înălțarea Domnului la cer, Ioan era unul din stâlpii Bisericii lui Hristos, împreună cu Petru și cu Iacov, ruda Domnului.

La rândul ei, Tradiția Bisericii ne dă știrea că, după Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Apostol Ioan a mers la Efes, în Asia Mică, propovăduind credința creștină, apoi, din porunca împăratului Domițian (81-96), „Apostolul iubirii” a fost surghiunit în insula Patmos și acolo a viețuit multă vreme.

Tot acolo a scris Evanghelia sa, cele trei Epistole și cartea Apocalipsei. Apoi, murind Domițian și venind împărat Nerva (96-98), Sfântul Ioan s-a întors la Efes și, așezând episcopi și preoți, i-a învățat să păzească toate câte le-au auzit de la el și să ducă pe oameni la Hristos.

Fericitul Ieronim istorisește că Sfântul Ioan, ajuns la adânci bătrâneți, la vârsta neputințelor, cerea să fie dus la toate adunările creștinilor și, în loc de lungi cuvântări, se mulțumea să repete mereu: „Fiilor, iubiți-vă unii pe alții.

Aceasta este porunca Domnului. Împliniți-o și este de-ajuns”. Sfântul Ioan s-a mutat la Domnul în al treilea an al împărăției lui Traian (98-117), în Efes. Tradiția Bisericii arată că, la scurt timp după îngroparea sa, trupul nu i-a fost găsit în mormânt, astfel încât există credința că el a fost mutat în chip minunat la cer, de unde va veni ca martor al celei de a doua veniri a lui Hristos, alături de Ilie și Enoh.

De aceea, pomenirea sa din 26 septembrie se numește Mutarea Sfântului Ioan. În 8 mai, Biserica cinstește pomenirea semnului minunat care avea loc în fiecare an la Efes: cu puterea lui Hristos, din mormântul Sfântului Ioan ieșea o pulbere albă, pe care creștinii din acele locuri o numeau „mana” și cu aceea credincioșii se tămăduiau de toate neputințele, slăvind pe Dumnezeu și pe Ioan, Apostolul lui Hristos.

Acest semn, dăruit de Dumnezeu, a avut loc în fiecare an până la cotropirea Efesului de către necredincioși și până la nimicirea creștinilor din acele locuri.

Pentru înălțimea învățăturilor înfățișate în scrierile sale, insuflate de Duhul Sfânt, Evanghelistul Ioan mai este numit Cuvântătorul de Dumnezeu sau Bogoslovul, adică Teologul.

Pentru rugăciunile Apostolului Tău Ioan, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, glasul al 2-lea:

Apostole al lui Hristos Dumnezeu, iubite, grăbește de izbăvește pe poporul cel fără de răspuns, că te primește, când cazi către Dânsul, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptul Lui. Pe Acesta roagă-L, de Dumnezeu cuvântătorule, ca norul vrăjmașilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace și mare milă.

Sfântul Domnitor Neagoe Basarab

A fost vlăstar domnesc, născut într-o familie evlavioasă. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa, temătoare de Dumnezeu, era din familia Craioveștilor. Neagoe a fost unul dintre cei patru copii ai părinților săi.

Înrâurit de credința mamei sale, el a deprins din fragedă vârstă învățăturile mântuitoare și virtuțile creștine. Mănăstirea Bistrița Vâlcii, ctitorie a străbunicilor săi, a devenit școală duhovnicească pentru evlaviosul Neagoe. Voia lui Dumnezeu a făcut ca în acele vremuri la Mănăstirea Bistrița să fie retras marele între patriarhi, Sfântul Nifon al Constantinopolului, chemat în Țara Românească pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza și întări viața bisericească.

De la Sfântul Ierarh Nifon, Neagoe a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia și trezvia sufletului, învățătura și înțelepciunea Evangheliei lui Hristos, dobândind înaltă sporire duhovnicească.

Înzestrat cu o adâncă putere de cunoaștere, el și-a agonisit mai toată știința și cultura teologică a vremii sale. De aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în anul 1512, iubitorul de Hristos, Neagoe a fost chemat la vrednicia de Domnitor și Voievod al Țării Românești, deși el a refuzat această cinste cu smerite cuvinte: ,,Puneți pe altul pe care-l veți vrea dimpreună și cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertați, că nu voi fi”.

Poporul însă, cunoscând vrednicia lui, l-a rugat să primească dregătoria, și numai după multe stăruințe fericitul Neagoe, după spusele cronicarilor, ,,se plecă glasului lor și luă coroana și sceptrul a toată Țara Românească. Și îndată făcu judecată și dreptate între oameni”.

Domnia Sfântului a fost un răstimp de liniște și prosperitate, într-o vreme când greutățile apăsau asupra țării și asupra Bisericii Ortodoxe din Balcani. Pentru ca toate să fie lucrate după voia Domnului, Sfântul Neagoe a iubit pacea, precum spuneau cronicile: ,,Cu toți vecinii a fost împăcat”.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, în credință și iubire de Dumnezeu, în dreptate și smerenie, cinstind pomenirea învățătorului său, Sfântul Ierarh Nifon, a adus în Țara Românească sfintele sale moaște de la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, împăcându-l în chip minunat cu prigonitorul său, Radu cel Mare.

Sfântul Neagoe a rămas în amintirea poporului român și a tradiției ortodoxe prin scrierea sa, intitulată Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Ea este un ,,testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic și enciclopedic” și, în același timp, o adevărată culegere de sfaturi creștine, scripturistice și patristice.

Dar nu numai aceste învățături ni le-a lăsat moștenire măritul voievod, ci și multe mănăstiri, biserici și așezăminte în țara peste care a domnit timp de nouă ani, între care cea mai strălucită este Mănăstirea Argeșului, pe care Gavriil, Protul Sfântului Munte din acea vreme, a numit-o pentru măreția ei ,,Sionul Românesc”.

Pentru marea sa dărnicie, domnitorul Neagoe Basarab a fost socotit de toată lumea urmașul împăraților mărinimoși ai Imperiului Bizantin, iar în această calitate a ajutat toate popoarele ortodoxe aflate sub stăpânirea semilunei, plătindu-le datoriile, reparând multe mănăstiri și biserici și înzestrându-le cu cele necesare.

În ziua de 15 ale lunii septembrie, anul mântuirii 1521, Sfântul Voievod Neagoe Basarab s-a mutat la veșnicele locașuri ale lui Dumnezeu, unde a primit cununa cea neveștejită a slavei Sale.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Troparul Sf. Voievod Neagoe Basarab (audio)

Domnitor preaînțelept între căpeteniile neamului românesc, mare ctitor de lăcașuri sfinte, prietenul Sfinților Părinți, luminat dascăl iubitor de pace, Negoe Voievodule roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mânuiască sufletele noaste.

Dreptul Ghedeon

Este cel care, mai înainte să se întâmple, a văzut Nașterea lui Hristos, prin roua de pe lână.