Sfântul Eumenie

A trăit în secolul al VI-lea. După ce și-a împărțit averea săracilor, s-a călugărit. Pentru viața sa curată a fost ales episcop al Bisericii din Gortina. A mers și la Roma, mânat de dorința de a propovădui Evanghelia, iar de acolo a mers în Tebaida Egiptului.

Aici, ajungând pe vreme de secetă, cu rugăciunile sale, pământul a primit ploaie îmbelșugată. După o îndelungată propovăduire în acest ținut, Sfântul Eumenie s-a mutat la Domnul în Tebaida. Moaștele lui au fost trimise la locul lui de naștere, la Raxos, în Grecia.

Tropar – Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Eumenie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Sfânta Muceniță Ariadna

A pătimit pentru Hristos pe vremea împărăției lui Adrian (117-138), fiind roabă la oarecare Tertil, mai mare al cetății Promisia, din țara Frigiei. Acel Tertil a făcut praznic în capiștea idolească la nașterea unui prunc al său, jertfind și închinându-se zeilor și dănțuind cu toți casnicii și cu prietenii și megiașii săi.

Sfânta Ariadna a rămas acasă și n-a vrut să intre în capiștea idolească și să prăznuiască împreună cu stăpânul său. Deci mâniindu-se stăpânul ei, a bătut-o fără milă, apoi, spânzurând-o, a strujit-o cu unghii de fier, după această a aruncat-o în temniță și a chinuit-o cu foamea multă vreme, ca să se lepede de Hristos și să se închine idolilor neînsuflețiți.

Apoi, i-a dat drumul din temniță și ea s-a dus din cetate. Dar stăpânul ei, căindu-se că a liberat-o, a alergat după dânsa cu slujitorii săi, iar ea uitându-se înapoi și văzând pe urmăritorii săi, a fugit și, apropiindu-se de o oarecare piatră, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească pe ea din mâinile vrăjmașilor.

Și îndată, cu dumnezeiască putere, s-a desfăcut piatra și a intrat sfânta înlăuntru, iar piatră s-a strâns la loc cum a fost, pentru că îngerul Domnului, arătându-se acolo, a făcut această minune. Deci, prigonitorii s-au tulburat de frică și, hărțuindu-se cu sulițele lor, singuri s-au împuns pe ei și au pierit.

Așa a izbăvit Domnul pe roaba sa din mâinile lor, ca pe o pasăre din cursă vânătorilor. Cu ale cărei rugăciuni să ne izbăvească Domnul și pe noi de vrăjmașii noștri și cu aceeași sfânta să ne învrednicească și pe noi a dănțui în bucuria cea cerească în veci. Amin.

Sfântul Preot Mucenic Ilarion (Felea) de la Arad

Sfântul Ilarion Felea s-a născut în Valea Bradului, din părțile Hunedoarei, într-o familie preoțească, în 28 martie 1903, în vinerea Floriilor, în ziua când în calendar este pomenit Cuviosul Ilarion cel Nou. Dorind să devină preot, asemenea tatălui său, a urmat cursurile Academiei Teologice din Sibiu și ale Facultății de Teologie din București, pe care le-a încununat în 1939 cu teza de doctorat, dobândind o înaltă cunoaștere teologică. Pe lângă teologie, Sfântul Ilarion a urmat și cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, între anii 1927-1929.

Cunoașterea dobândită a așezat-o în slujirea tinerilor de la Liceul „Avram Iancu” din Brad. În anul 1927, în biserica din Crișcior, s-a căsătorit cu Valeria, care-i va rămâne alături toată viața, dăruindu-i doi copii, dintre care unul va muri de o boală nemiloasă. La scurt timp după căsătorie a fost hirotonit diacon, iar, mai apoi, preot și duhovnic, de către Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, în capela mitropolitană de la Sibiu, fiind instalat preot în Valea Bradului, în 1927, la praznicul Schimbării la Față.

După trei ani de păstorire rodnică în Valea Bradului, în 1930 a fost rânduit preot la parohia Șega din Arad, unde a dus la bun sfârșit construcția bisericii, slujind cu jertfelnicie pe credincioșii încredințați spre păstorire, venind în sprijinul celor aflați în nevoi sufletești și materiale și învățând poporul prin catehezele și predicile rostite în biserică și prin lucrarea bisericească și culturală pe care o desfășura la Casa Culturală a parohiei. Prin predică și slujire la Altar, Sfântul Ilarion a desfășurat, de-a lungul timpului, o lucrare pastorală și culturală însemnată și în alte parohii și instituții școlare din cuprinsul Eparhiei Aradului.

Pentru vrednicia sa preoțească, a fost chemat, în anul 1939, de Episcopul Andrei Magieru, ca preot la Catedrala Veche a Aradului, unde va slujii până la ultima sa întemnițare, urmată de moartea martirică. Prin slujirea sa, a însuflețit toată biserica în rugăciune și credință, predicile lui fiind rostite cu o putere care mișca inimile.

Cunoscut și iubit, căutat și cinstit de tineri și de oameni în vârstă, cărora le tâlcuia tainele credinței, ale Evangheliei și ale viețuirii creștine, a rămas în amintirea tuturor ca un înțelept duhovnic, iar, pentru generații de preoți care au slujit Sfintele Altare ale Bisericii Ortodoxe din vestul țării, Părintele Ilarion a fost profesorul și păstorul model, cu glasul de tunet și înfățișare ascetică, impunătoare.

De la catedra Academiei Teologice din Cluj și, mai ales, de la catedra Academiei Teologice din Arad, a deschis inimile multor tineri spre tainele teologiei, învățându-i dreapta credință ortodoxă, pe care a mărturisit-o cu prețul vieții. Teologia Sfântului Ilarion era nedespărțită de viața Bisericii, de rugăciune, de nevoințe, de mărturisire și de jertfă, fiind întemeiată pe Sfânta Scriptură, pe scrierile Sfinților Părinți, pe textele filocalice și pe Viețile Sfinților.

Odată cu venirea la putere a regimului comunist ateu în România, începând cu anul 1945, s-a deschis Drumul Crucii pentru Sfântul Ilarion, care a fost arestat, bătut, înlăturat și întemnițat de mai multe ori pentru mărturisirea credinței. Ultima arestare a Sfântului Ilarion a avut loc în anul 1958, acesta fiind dus la București, apoi transferat la Penitenciarul din Cluj, unde a fost judecat și condamnat, în urma unor mărturii mincinoase, la 20 de ani de temniță grea și 8 ani de degradare civică.

De la Cluj a fost mutat la Gherla și, de acolo, în temnița grea de la Aiud. Ca și atunci când se afla în libertate, Sfântul Ilarion a mărturisit și în temniță aceeași credință nestrămutată în Iisus Hristos, potrivit învățăturilor Bisericii, deși a fost bătut, amenințat, înfometat și anchetat până la sleirea puterilor sale trupești. La Aiud, Sfântul Ilarion a făcut din temniță un amvon al teologiei, rămânând în conștiința deținuților ca un mărturisitor.

În închisoarea de la Aiud, Sfântul Ilarion a trecut la cele veșnice în 18 septembrie 1961, întrucât, deși era bolnav, i s-a refuzat asistența medicală. Două zile deținuții l-au vegheat, apoi a fost dus să fie îngropat în cimitirul comun, nu înainte ca să i se înfigă în inimă o bară ascuțită de fier, chip în care gardienii se asigurau de moartea deținutului.

În timpul înmormântării, care a avut loc noaptea, preoții deținuți, în număr de aproape 400, i-au rostit în tăcere prohodul în celulele lor. Toată viața, Sfântul Ilarion a căutat sfințenia în Hristos, prin slujirea Bisericii și a Teologiei, pecetluită prin mărturia cea mai de pe urmă, a morții sale martirice în temnița de la Aiud.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

TROPARUL Sfântului, glasul 1:

Cuvântul Evangheliei ai mărturisit, vrednic slujitor fiind turmei tale și spre Taborul cel ceresc ai alergat, Pătimirii Domnului urmând. Pentru aceasta, te și veselești de slava Dumnezeirii, Părintele nostru Ilarion. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să miluiască sufletele noastre.