Apostolul

Ap. 1 Corinteni 1, 3-9

Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos. Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă în Hristos Iisus. Căci întru El v-ați îmbogățit deplin întru toate, în tot cuvântul și în toată cunoștința; Astfel mărturia lui Hristos s-a întărit în voi, Încât voi nu sunteți lipsiți de nici un dar, așteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, Care vă va și întări până la sfârșit, ca să fiți nevinovați în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Dumnezeu, prin Care ați fost chemați la împărtășirea cu Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru.

Sfânta Evanghelie

Ev. Matei 19, 3-12

Și s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine, oare, omului să-și lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat și femeie? Și a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Așa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărțire și să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsați pe femeile voastre, dar din început nu a fost așa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta, săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată săvârșește adulter. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși, pentru împărăția cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă.

Sinaxar

Sfântul Mucenic Lup

A trăit la sfârșitul secolului 3 – începutul secolului 4 și a fost servitorul credincios al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic.

După uciderea Sfântului Dimitrie, Sfântul Lup și-a înmuiat hainele în sângele lui și i-a păstrat inelul. Prin acestea, Dumnezeu a lucrat multe minuni și a vindecat bolnavi în Tesalonic, pentru credința celor ce au invocat numele Sfântului Dimitrie.

Pentru că a distrus mai mulți idoli păgâni, din porunca împăratului Maximian Galerius, Sfântul Lup a fost decapitat.

Tropar, glasul 4

Mucenicul Tău, Doamne, Lup, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sfântul Mucenic Irineu, Episcop de Lugdunum

S-a născut în anul 130 în Smirna (Asia Mică) unde păstorea Episcopul Policarp, fostul ucenic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Irineu a fost ucenicul lui Policarp. În anul 177/178, adică în timpul persecuției declanșate de împăratul Marcu Aureliu împotriva creștinilor, Irineu era cunoscut ca „preotul bisericii din Lion”.

A fost trimis la Episcopul Elefterie al Romei cu o scrisoare din partea creștinilor din Galia. În rândurile scrisorii se regăseau numeroase cuvinte de prețuire pentru personalitatea lui Irineu. Reîntors la Lion, Irineu a fost ales episcop în locul Sfântului Potin, care, între timp, primise cununa muceniciei.

Apostolatul noului episcop a urmărit un îndoit scop: mai întâi propovăduirea Sfintei Evanghelii în mijlocul poporului galilor și în al doilea rând, de a lupta împotriva ereticilor prin cuvânt și prin scris. Cele cinci cărți scrise împotriva ereticilor intitulate „Adversus Haereses”, au fost folosite nu numai de apologeții creștini din secolul al II-lea, ci și de toți teologii de mai târziu.

Din ele reiese că Sfântul Irineu a fost un adânc cunoscător al Sfintei Scripturi și al științei vechi. Propovăduirea Sfântului Irineu a urmărit cu toată râvna păstrarea credinței și tradiției apostolice. Irineu a scris mai multe lucrări teologice precum: „Omilii asupra Sfântului Policarp”, „Comentariile asupra Apocalipsei”, „Cuvântări asupra credinței”.

De asemenea, Sfântul Irineu a mijlocit, în anul 190, înlăturarea neînțelegerilor dintre Papa Victor I al Romei și episcopii din răsărit, cu privire la data serbării Sfintelor Paști. Irineu a scris papei să nu ducă lucrurile prea departe deoarece răsăritenii au dreptate.

Sfântul Irineu și-a încheiat apostolatul în anul 202, în timpul persecuției împăratului Septimiu Sever (193-211), primind cununa muceniciei prin sabie. Astăzi se păstrează doar capul sfântului în biserica Sfântului Ioan din Lion.

Tropar, glas 8

Din Smirna, la Lyon ai venit, o Sfinte Irineu, pãstor credincios al Bisericii Domnului; prin cuvântul, prin scrierile și prin pilda ta, ai păzit nestricatã Credința apostoliceascã și ti-ai dat viața pe Altarul muceniciei.