Apostolul

Ap. Romani 10, 11-21; 11, 1-2

Romani 10, 11-21

Căci zice Scriptura: "Tot cel ce crede în El nu se va rușina". Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El. Căci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui". Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Și cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, de nu vor fi trimiși? Precum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!" Dar nu toți s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?" Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: "În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor". Dar zic: Nu cumva Israel n-a înțeles? Moise spune cel dintâi: "Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul (Meu) și voi ațâța mânia voastră cu un popor nepriceput". Isaia îndrăznește și zice: "Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau și M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine". Dar către Israel zice: "Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător și împotrivă grăitor".

Romani 11, 1-2

Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Veniamin. Nu a lepădat Dumnezeu pe poporul Său, pe care mai înainte l-a cunoscut. Nu știți, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel, zicând:

Sfânta Evanghelie

Ev. Matei 11, 16-20

Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care șed în piețe și strigă către alții, Zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și nu v-ați tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând și bând și spun: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. Atunci a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit.

Sinaxar

Sf. Ier. Leontie de la Rădăuți

Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, în Rădăuți. A intrat de tânăr în cinul monahal la Mănăstirea Bogdana, primind numele Lavrentie.

Mai târziu, s-a retras în sihăstrie, pe Valea Putnei, unde trăiau mai mulți călugări cuvioși, care l-au îndrumat în viața duhovnicească. În jurul lui s-au adunat mulți ucenici și astfel, Cuviosul Lavrentie a întemeiat schitul Laura (Lavra) care va deveni cunoscut cu numele de Schitul lui Lavrentie, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei.

Cuviosul Lavrentie a devenit egumen al acestei obști monahale în creștere. Potrivit tradiției, la schit avea să vină mai târziu și Sfântul Daniil Sihastrul, sub povățuirea egumenului Lavrentie.

În anul 1402, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază Episcopia Rădăuților. Astfel, biserica Mănăstirii Bogdana a devenit catedrală episcopală, iar Cuviosul Lavrentie, fiind cunoscut de domnitor, cler și de mitropolitul Sucevei, a fost ales ierarh al noii episcopii.

Deși nu își dorea aceasta, el a primit hotărârea cu smerenie, lăsând în locul său, ca egumen al schitului Laura, pe Cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.

Ca episcop al Rădăuților, Lavrentie a rămas om al rugăciunii și al dragostei de aproapele, făcând milostenie și împărtășind povățuiri și cuvinte de mângâiere tuturor.

La bătrânețe, Cuviosul Lavrentie s-a retras din scaunul episcopal și a mers la schitul pe care îl întemeiase, trăind mai departe în pustnicie.

Prin râvna sa duhovnicească, episcopul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârșirii, fiind binecuvântat cu darul înainte-vederii și cu cel al vindecărilor. Cunoscându-și dinainte sfârșitul său, el a cerut să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de „schimonahul Leontie”.

I-a chemat apoi pe toți frații și ucenicii, și-a luat rămas-bun de la obște, după care și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a schitului Laura.

La mormântul lui veneau mulți credincioși să se închine și aveau loc multe vindecări de boli. La auzul acestor fapte, credincioșii și clerul Episcopiei de la Rădăuți au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să așeze moaștele Sfântului Ierarh Leontie în catedrala episcopală. Mitropolitul Moldovei a încuviințat acest lucru.

În anul 1639, orașul Rădăuți a fost jefuit de tâlhari veniți de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei. În vremea acestei năvăliri au fost ascunse moaștele Sfântului Ierarh Leontie și n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din ele au fost redescoperite la sfârșitul secolului trecut.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să cinstească așa cum se cuvine pe Sfântul Leontie de la Rădăuți, înscriindu-l în rândul sfinților, cu zi de prăznuire în data de 01 iulie.

Moaștele Sfântului Ierarh Leontie se află în prezent în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuți.

Troparul, glasul 8:

Cu nevoințe duhovnicești toată viața ți-ai petrecut-o și, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie și cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.

Sf. Cosma și Damian, cei din Roma

Sfinții Cosma și Damian, frați după trup, s-au născut în Roma și au trăit în secolul al IV-lea. Ei au fost crescuți și educați în credința creștină de mama lor, Teodota.

Tatăl lor fusese păgân. Teodota, rămasă văduvă, i-a învățat pe frații Cosma și Damian să-și iubească aproapele și pe Dumnezeu. Au studiat la școli vestite și au devenit doctori iscusiți, vindecând oameni, dar și animale, fără să primească plată pentru munca lor. Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos, de la Care venea vindecarea.

Pe lângă darul vindecărilor, făceau bine tuturor. Au vândut averile moștenite și le-au împărțit săracilor.

Atunci când vindecau pe cei bolnavi le spuneau acestora: „Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unuia adevăratului Dumnezeu, întru Care de veți crede cu neîndoire, îndată sănătoși veți fi”. Și aceia crezând, câștigau sănătate. Și astfel s-au întors mulți de la păgânătatea închinării de idoli, la Hristos.

Săvârșind multe minuni în numele lui Dumnezeu li s-a dus vestea în toată zona. Mergând în satul natal, au fost primiți cu bucurie deoarece locuitorii de aici au auzit de minunile și tămăduirile făcute de acești sfinți, în numele lui Dumnezeu.

În acest sat se afla un doctor de la care sfinții Cosma și Damian au învățat știința medicinei, însă văzând slava de care se bucurau cei doi acesta a căzut în păcatul invidiei fapt pentru care i-a chemat să strângă împreună plante medicinale și, fiind în loc pustiu, i-a ucis. Astfel, cei doi au primit moarte mucenicească.

Mai multe mănăstiri, biserici și capele de spital sunt închinate celor doi sfinți doctori. În data de 01 iulie este hram la Capela Institutului Clinic Fundeni și la Biserica Centrului medical de diagnostic și tratament „Dr. Victor Babeș”.

Mai sunt sărbătoriți la Biserica „Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian” din incinta Spitalului „Schuller” din Ploiești, precum biserica de la Maternitatea Bucur sau la capela din incinta Maternității Filantropia.

Capela a fost înființată deodată cu spitalul, în anul 1813, datorită donațiilor boierilor, clericilor, negustorilor și din veniturile mănăstirilor Arnota și Govora. De asemenea, a contribuit și doctorul în medicină și filosofie Constantin Caracaș. Maternitatea de la Filantropia a fost înființată în 1881-1883, prima și singura maternitate din București la acea vreme.

Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” – Titan are al doilea hram închinat Sfinților Mucenici, Doctori fără de arginți, Cosma și Damian.

Troparul, glasul 8:

Sfinților cei fără de arginți și de minuni făcătorilor, cercetați neputințele noastre. Și ca unii care în dar ați luat, în dar dați-ne nouă.