Sfântul Sfințit Mucenic Metodie, episcopul Patarelor
Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, încredințându-se din tinerețe lui Dumnezeu, s-a arătat vas curat și locaș al Sfântului Duh. De aceea, prin alegerea dumnezeiască, s-a învrednicit de cinstea arhierească și a luat păstoria oilor cuvântătoare din cetatea Patara, care este în părțile Liciei.
Acolo păștea turma sa bine și cu iubire de Dumnezeu, luminând cu cuvinte line plinirea Bisericii. în acea vreme, se sculase eresul lui Origen, care înșela pe mulți. Acel eres văzându-l arhiereul lui Hristos că se întărește, s-a ridicat împotriva lui ca un păstor ales, și cu cuvintele sale 1-a ars pe acela, ca și cu niște foc dumnezeiesc, pierzând tot întunericul și ceața cea ereticească cu preaînțeleptele sale învățături și cu darul cel dumnezeiesc.
Cuvintele lui, cele de Dumnezeu insuflate, au strălucit în toată lumea ca niște fulgere și vestirea lui ca un glas de trâmbiță de gând a ieșit în tot pământul. De aceea, nesuferind vrăjmașul cel nevăzut îndrăzneala și ostenelile lui cele mari pentru Biserica lui Hristos și pentru dreapta credință, a înarmat asupra lui pe vrăjmașii cei văzuți, pe slugile sale, adică pe elinii care se închinau idolilor, îndemnându-i ca prin chinuri să ucidă pe slujitorul lui Dumnezeu.
Deci, prinzând păgânii pe Metodie, arhiereul lui Hristos, i-au tăiat capul cu sabia și sfântul s-a mutat la viața cea mai bună. Astfel, cel ce mai înainte slujea Mielului lui Dumnezeu, după aceea, el însuși, ca un mielușel junghiat, s-a adus jertfă vie lui Dumnezeu.
Pentru aceea, s-a împodobit și cu îndoite cununi, fiind apărător viteaz al dreptei credințe. El s-a luptat împotriva eresurilor și înaintea elinilor a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală, până la vărsarea sângelui și la sfârșitul său cel mucenicesc. Și a pătimit pentru Hristos în împărăția lui Avrilian.
Tropar, glasul 4:
Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Metodie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Calist, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Calist I, Patriarhul Constantinopolului, s-a nevoit la început în Muntele Athos sub îndrumarea duhovnicească a Sfântului Grigore Sinaitul (prăznuit în 8 august), a cărui viață a și scris-o. În 1350 a fost ales Patriarh al Constantinopolului, rămânând în funcție sub împărații Ioan Cantacuzino (1341-1355) și Ioan Paleologul (1341-1376).
În 1354 s-a retras în liniștea mănăstirii pe care a ridicat-o în cinstea Sfântului Mamas, la Tenedos, iar mai târziu a fost pus din nou în scaunul de patriarh între anii 1355-1363.
Sfântul Patriarh Calist s-a stins din viață în anul 1363 în Serbia, unde se afla ca ambasador al Împăratului Ioan Paleologul.
Sfântul Calist este cunoscut și ca scriitor duhovnicesc, lucrările sale apărând în Filocalia (volumul 8), împreună cu cele ale bunului său prieten Ignatie din Xanthopoulos.
Sfântul Nicolae Cabasila
Sfântul Nicolae Cabasila s-a născut în jurul anului 1322, din familia Chamaethos, a adoptat însă, mai târziu, numele mamei sale, Cabasila. A primit învățătura spirituală de la Dorotei Vlates, unul din parinții spirituali renumiți din Tesalonic și ucenic al Sfântului Grigore Palama.
A frecventat cercurile laicilor care practicau „Rugaciunea lui Iisus”, sub îndrumarea Sfântului Isidor Buheiras, viitorul Patriarh (1347-1350).
După primirea educației literare și filosofice de la unchiul său, Nil Cabasila, teolog renumit pentru tratatele sale împotriva latinilor, a mers să își continue studiile la Școala de Filozofie de la Constantinopol.
Intors la Tesalonic, Cabasila a jucat un rol destul de important in viata politica si sociala a orașului, dupa cum o dovedesc scrierile lui din acea vreme. Probabil ca a detinut chiar unele demnitati, asupra carora n-avem nici o informatie precisa.
Alături de unchiul său a fost un susținător convins al învățăturii ortodoxe în controversa isihasmului.
In scrierea „Cunoașterea lui Dumnezeu”, Paul Evdochimov relatează la subsolul paginii că Nicolae Cabasila moare călugarit la mănăstirea Osios Lucas din Tesalonic. Despre data morții sale nu se face nici o precizare.
Spre deosebire de Sfântul Grigore Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, deși format ca umanist, a fost isihast prin vocație. El a demonstrat că îndumnezeirea și unirea cu Hristos sunt scopurile ultime ale vieții spirituale pentru fiecare creștin, nu doar pentru călugării retrași de lume și de obligațiile acesteia.
Tropar, glasul 4:Dumnezeiesc învățător al vieții în Hristos, înțelept povățuitor al dogmelor credinței și pildă a virtuților sfinte, ai luminat în lume prin viață și cuvânt, Nicolae cuvioase. Drept care cu slava ta lăudându-ne acum, credincioșii, prăznuim cu dor preacinstită pomenirea ta.