Apostolul
Ap. Romani 5, 10-16
Căci dacă, pe când eram vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcați fiind, ne vom mântui prin viața Lui. Și nu numai atât, ci și ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socotește când nu este lege. Ci a împărățit moartea de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greșelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. Dar nu este cu greșeala cum este cu harul, căci dacă prin greșeala unuia cei mulți au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul Lui au prisosit asupra celor mulți, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Și ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greșeli duce la îndreptare.
Sfânta Evanghelie
Ev. Matei 8, 23-27
Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El?
Sinaxar
Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului
Sfântul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Apostoli ai lui Hristos.
Sfântul Iuda s-a născut în Nazaretul Galileii, din Iosif teslarul – care a fost după aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria. Mama sa era Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta, care a fost fiica lui Agheu, fiul lui Varahie și fratele lui Zaharia. Provenea din seminția lui David și a lui Solomon.
Sfântul Apostol Iuda este unul dintre cei numiți „frații Domnului”, care erau rude apropiate și crescuseră împreună cu Iisus în aceeași casă. Unii erau fiii Dreptului Iosif din prima căsătorie, iar alții erau fiii fratelui său, Cleopa, deci veri după Lege cu Mântuitorul.
Tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea Domnului la cer, Sfântul Apostol Iuda a propovăduit Evanghelia, mai întâi în Iudeea, în Galileea și în Samaria, apoi în cetățile Arabiei, Siriei și Mesopotamiei și mai pe urmă în Edesa. A pătimit moarte mucenicească în Armenia. El este scriitorul Epistolei sobornicești a lui Iuda din Noul Testament.
Tropar, glasul 1:
Al lui Hristos frate și mucenic tare, știindu-te pe tine, Sfinte Iuda, cu sfințenie te lăudăm pe tine, cel ce ai călcat înșelăciunea și credința ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.
Sfântul Cuvios Paisie cel Mare
Sfântul Cuvios Părinte Paisie a fost originar din Egipt.
Murind tatăl său, a rămas împreună cu cei șase frați în grija mamei lor. Acesteia i s-a arătat un înger în vis, spunându-i despre buna sporire a copilului ei: „Pe fiul tău, Paisie, l-a ales Domnul ca să slăvească și să laude sfânt numele Lui, Cel lăudat în vecii vecilor. Acesta plăcut este lui Dumnezeu”. Și acestea zicând, îngerul l-a luat pe Paisie de mână.
Iar mama copilului a răspuns cerescului înger: „Toți copiii mei ai lui Dumnezeu sunt, dar facă-se mila Domnului spre noi”. Și deșteptându-se, s-a minunat de acel vis. După ce a mai crescut, Paisie a fost tuns monah de Cuviosul Pamvo și timp de trei ani a stat cu capul plecat în jos. Și era atât de înduhovnicit, încât adesea vorbea cu Hristos. Iar odată, pe când se ruga în chilia sa, i-a apărut Hristos, însoțit de doi îngeri, iar el, urmând pildei lui Avraam, a spălat picioarele Domnului. Și a ajuns la cea mai înaltă culme a nevoinței, încât, în trup muritor fiind, s-a ridicat mai presus de trup. Sfântul Cuvios Paisie, ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat la Domnul.
Tropar, glasul 3:
Îngerul cel în trup, cununa călugărilor, omul cel fără de trup, locuitorul cerurilor, dumnezeiescul Paisie se bucură prăznuind împreună cu noi pomenirea sa, dând dumnezeiesc dar celor ce se ostenesc pentru el; pentru aceasta cu multă osârdie să-l slăvim.