Apostolul
Ap. Romani 4, 4-12
Celui care face fapte, nu i se socotește plata după har, ci după datorie; Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credința lui i se socotește ca dreptate. Precum și David vorbește despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte: "Fericiți aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile și ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul". Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem: "I s-a socotit lui Avraam credința ca dreptate". Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptății pentru credința lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiați împrejur, pentru a li se socoti și lor (credința) ca dreptate, Și părinte al celor tăiați împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiați împrejur, ci și care umblă pe urmele credinței pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.
Sfânta Evanghelie
Ev. Matei 7, 15-21
Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
Sinaxar
Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail
Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost trei frați din Persia, crescuți în frică de Dumnezeu de mama lor, care era creștină, cu toate că tatăl lor era păgân.
Cei trei tineri, care erau ostași, au fost trimiși de Alamundar, împăratul Persiei, în Calcedon, pentru pace, la împăratul Iulian Apostatul (361-363).
Au fost primiți cu cinste, dar, aflând că sunt creștini, păgânul Iulian i-a supus la chinuri, tăindu-le capetele.
Când împăratul a poruncit să le fie arse trupurile mucenicilor, s-a făcut cutremur, pământul s-a despicat și a primit în sine trupurile. După două zile de rugăciuni ale creștinilor, pământul a dat înapoi trupurile, care răspândeau o dulce mireasmă.
Mulți păgâni care fuseseră de față la această minune au crezut în Domnul Hristos și s-au botezat.
Trupurile Sfinților Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost înmormântate de creștini cu cinste și evlavie. Aflând de uciderea trimișilor săi, împăratul persan l-a biruit pe Iulian, care a și murit atunci.
Tropar, glasul 4:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfinții Inochentie și Felix
Sfântul Isavru și cei împreună cu el erau din Atena. Și ieșind din patria lui și mergând la o peșteră din Apolonia, a aflat pe Inochentie, pe Felix, pe Peregrin și pe Ermia, pe care învățându-i să nu se dedea spre lucrurile cele lumești și trecătoare, aceștia au întărit cuvântul cu fapta.
Căci, ferindu-se și fugind de vorba și adunarea rudeniilor lor, au fost pârâți de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzându-i și neputând să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit să fie dați la chinuri.
Iar Isavru, diaconul lui Hristos, și cei împreună cu el au fost dați în seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiți prin foc și prin apă.
Dar, fiind izbăviți din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulți la credința în Hristos, între care erau și cei mai de frunte ai cetății: frații Ruf și Rugin. Apoi, fiind osândiți la moarte, li s-au tăiat capetele.
Tropar, glasul 4:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.