Apostolul

Ap. Fapte 20, 7-12

În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții. Iar în camera de sus, unde erau adunați, erau multe lumini aprinse. Dar un tânăr cu numele Eutihie, șezând pe fereastră, pe când Pavel ținea lungul său cuvânt, a adormit adânc și, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, și l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el și, luându-l în brațe, a zis: Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el. Și suindu-se și frângând pâinea și mâncând, a vorbit cu ei mult până în zori, și atunci a plecat. Iar pe tânăr l-au adus viu și foarte mult s-au mângâiat.

Sfânta Evanghelie

Ev. Ioan 14, 10-21

Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine, iar de nu, credeți-Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiți, păziți poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți, că rămâne la voi și în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.

Sinaxar

Sfântul Mucenic Ermie

A trăit în vremea împăratului Antonim Piul (138-161) care a pornit o puternică persecuție asupra creștinilor. Soldații său mergeau din oraș în oraș obligând lumea să aducă jertfă zeilor, iar cei care nu se supuneau erau chinuiți și uciși.

Sfântul Ermie din orașul Comani, aflat în etate, era soldat în armata împăratului și a refuzat să se supună poruncii guvernatorului Sebastian de a aduce jertfă zeilor. Ca urmare a refuzului său guvernatorul a poruncit să fie torturat, în speranța că se va lepăda de credința creștină și va aduce jertfă idolească.

Guvernatorul a chemat un vrăjitor vestit al vremii, care i-a dat otravă sfântului, însă prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu acesta a supraviețuit. Văzând vrăjitorul acestea a căzut în genunchi și a mărturisit credința creștină, fapt pentru care guvernatorul Sebastian a pus să fie decapitat.

În cele din urmă Sfântul Ermie, după ce a fost supus supliciilor, a suferit moarte martirică prin decapitare. După trecerea sa la cele veșnice Dumnezeu a învrednicit sfintele sale moaște cu darul facerii de minuni.

Tropar, glasul 4:

Mucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot astăzi Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfinții Mucenici Eusebie și Haralambie, care au fost martirizați prin foc.