Apostolul

Ap. Evrei 12, 28; 13, 1-8

Evrei 12, 28

De aceea, fiindcă primim o împărăție neclintită, să fim mulțumitori, și așa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie și cu sfială.

Evrei 13, 1-8

Rămâneți întru dragostea frățească. Primirea de oaspeți să n-o uitați căci prin aceasta unii, fără ca să știe, au primit în gazdă, îngeri. Aduceți-vă aminte de cei închiși, ca și cum ați fi închiși cu ei; aduceți-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât și voi sunteți în trup. Cinstită să fie nunta întru toate și patul nespurcat. Iar pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu. Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis: "Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi". Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?". Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același.

Sfânta Evanghelie

Ev. Ioan 11, 1-45

Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. Deci a zis Toma, care se numește Geamănul, celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El. Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă. Și a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta i-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă. Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă și a venit la El. Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă așa ca și acesta să nu moară? Deci suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea. Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Deci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.

Sinaxar

Sfântul Sava de la Buzău

S-a născut în anul 334, fiind fiul unor creștini evlavioși din părțile Buzăului, în vremea când această parte a țării era stăpânită de goți. Crescând duhovnicește sub povața preoților Sansalas și Gutticas, tânărul Sava și-a sporit evlavia, râvna pentru rugăciune, blândețea, smerenia, iubirea de adevăr și statornicia în credința ortodoxă.

Crescând cu vârsta, el cânta psalmi în biserică și ducea o viață pilduitoare. Apropierea de Dumnezeu l-a făcut pe Sfântul Sava să fie blând și răbdător față de toți, gata la ascultarea cea bună și împodobit cu smerenie creștină și cu celelalte virtuți.

Traiul său zilnic era simplu, nu se îngrijea să strângă averi, ci se mulțumea numai cu agonisirea necesară îmbrăcăminții și hranei. Era înfrânat în toate, feciorelnic, postind zilnic și stăruind în rugăciune; nu se amesteca în ceea ce nu-i folosea și își păstra în orice împrejurare credința dreaptă lucrătoare prin iubire.

Când goții păgâni au început prigonirea creștinilor, regele Atanaric a poruncit ca un idol să fie purtat într-un car prin cetăți și sate și să i se aducă jertfe. Sfântul Sava îndemna pe creștini să nu jertfească idolilor și să nu mănânce din cărnurile jertfite, deoarece aceasta însemna tăgăduirea credinței în Hristos.

Înainte de Paștele anului 372, Sfântul Sava a vrut să meargă în alt sat pentru sfintele slujbe, dar un înger al Domnului i s-a arătat și i-a spus să se întoarcă în satul său, pregătindu-l pentru mucenicie. La puțină vreme după aceasta, Sfântul, mărturisind că este creștin, a fost prins de goții păgâni și supus la chinuri pentru a se lepăda de credința în Hristos.

Mai întâi l-au bătut cu nuiele și cu bice, dar, fiind ocrotit de harul lui Dumnezeu, Sfântul Sava le-a arătat că bătăile pe care le îndurase nu lăsaseră niciun semn pe trupul lui. Atunci, mâniindu-se chinuitorii, au luat o osie de căruță și punându-i-o pe umeri i-au întins mâinile până la capetele ei.

Apoi i-au legat și de picioare altă osie și astfel, întins pe cele două osii, l-au aruncat și l-au lăsat să zacă pe spate, chinuindu-se o noapte întreagă. Apoi, i-au dat să mănânce mâncare jertfită idolilor. Sfântul însă s-a împotrivit, numindu-l pe conducătorul păgânilor, Atharid, nelegiuit și blestemat.

Auzind aceasta, unul dintre slujitorii lui Atharid a luat un drug de fier și l-a aruncat cu ascuțișul în pieptul sfântului cu atâta putere, încât cei de față credeau că acesta va muri îndată. Dar el, păzit fiind de Dumnezeu, i-a spus păgânului: „Tu socotești acum că m-ai rănit cu drugul. Să știi însă că aceasta m-a durut atât de mult încât parcă ai aruncat în mine cu un fir de lână.”

În fața morții care îl pândea din clipă în clipă, Sfântul Sava nu și-a împuținat credința, nu și-a ostoit râvna statorniciei, pe calea cea strâmtă și cu chinuri, și nu și-a împuținat răbdarea. Întărit de Cel pe Care Îl mărturisea cu atâta jertfelnicie, a îndurat toate suferințele și nici n-a strigat, nici n-a gemut de durere și nici nu s-a văzut vreo urmă de rană pe trupul lui.

Atharid, auzind că Sfântul Sava a înfruntat cu seninătate toate chinurile la care a fost supus și că a rămas statornic în dreapta și adevărata sa credință, a poruncit să-l înece în râul Museos, care astăzi este numit Buzău. Iar când au ajuns la malul râului, cei ce-l țineau s-au sfătuit între ei: „Hai să-l eliberăm pe acest nevinovat, căci de unde va ști aceasta Atharid?”. Dar fericitul Sava a zis către ei: „De ce vorbiți deșertăciuni și nu împliniți ceea ce vi s-a poruncit? Eu văd ceea ce voi nu puteți vedea. Iată, de față stau în slavă îngerii care au venit să mă primească!”.

Atunci l-au coborât în apă pe cel ce mulțumea și-L preaslăvea pe Dumnezeu și, punându-i un lemn peste gât, l-au împins spre adânc. După ce l-au înecat, l-au scos din apă, l-au lăsat neîngropat și au plecat. Nu s-a atins de el nicio fiară sălbatică, ci trupul lui a fost ridicat de frați și îngropat. Era ziua de 12 aprilie a anului 372.

În urma schimbului de scrisori dintre Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Bretanion, Episcopul Tomisului, cu îngăduința Bisericii din Goția, guvernatorul Dobrogei, Iunius Soranus, a trimis bărbați vrednici de încredere să ridice moaștele Mucenicului Sava și să le ducă în Capadocia, de unde proveneau strămoșii Sfântului, luați robi de către goți.

Sfântul Vasile a suferit persecuții în timpul împăratului iconoclast Leon Isaurul. Ierarhul a apărat prin faptă și cuvânt sfintele icoane, motiv pentru care a fost prigonit și chinuit. Și-a petrecut viața, după cum spune sinaxarul, în necazuri, în primejdii și în strâmtorări, mutându-se din loc în loc, dar păzind neschimbate părinteștile dogme, iubind dreapta credință, iar adunările celor răucredincioși urându-le. Și plăcând lui Dumnezeu în toate, a adormit cu pace întru Domnul.

Troparul, glas 3:

Purtătorule de chinuri Sfinte Mucenice Sava, cel ce în apă ai fost omorât de către goții păgâni, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul, episcop de Parion

Paria, cetatea cea veche a Misiei celei mici, după ce a primit credința în Hristos, a fost cinstită cu rânduiala scaunului episcopiei, ce era rânduită sub mitropolitul Cizicului Într-acea cetate a fost pus episcop Cuviosul Părintele nostru, Vasile, pentru covârșitoarea faptă bună a lui și pentru viața cea plăcută lui Dumnezeu.

Apoi, după ce s-a pornit eresul luptării de icoane pe vremea împărăției lui Leon Isaurul, Sfântul Vasile s-a arătat mărturisitor al lui Hristos. Pentru că nu se unea cu ereticii, nici nu se învoia cu ei și nici nu voia să iscălească pentru lepădarea sfintelor icoane, deși era silit.

De aceea, fiind prigonit și chinuit de dânșii, și-a petrecut viața ca Sfântul Apostol Pavel, în necazuri, în primejdii și în strâmtorări, mutându-se din loc în loc, dar păzind neschimbate părinteștile dogme, iubind dreapta credință, iar adunările celor răucredincioși urându-le. Și plăcând lui Dumnezeu în toate, a adormit cu pace întru Domnul.

Tropar – glas 4

Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Vasile, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.