Apostolul

Ap. 2 Ioan 1, 1-13

Preotul, către aleasa Doamnă și către fiii ei, pe care ei îi iubesc întru adevăr și nu numai eu, ci și toți care au cunoscut adevărul, Pentru adevărul care rămâne în noi și va fi cu noi în veac: Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatăl și de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste. M-am bucurat foarte, că am aflat pe unii din fiii tăi umblând întru adevăr, precum am primit poruncă de la Tatăl. Și acum te rog, Doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alții. Și aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ați auzit dintru început, ca să umblați întru iubire. Pentru că mulți amăgitori au ieșit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul și antihristul. Păziți-vă pe voi înșivă, ca să nu pierdeți ceea ce ați lucrat, ci să primiți plată deplină. Oricine se abate și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura Lui, acela are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă cineva vine la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaș la faptele lui cele rele. Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină. Te îmbrățișează fiii surorii tale celei alese.

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 15, 20, 22, 25, 33-41

Și după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură și L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Și L-au dus afară ca să-L răstignească. Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește "locul Căpățânii". Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Iar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Și la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Și, alergând, unul a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul. Și catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Și erau și femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea, Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

Sinaxar

Sfântul Cuvios Timotei

Sfântul Cuvios Timotei († începutul sec. IX) a intrat de mic în Mănăstirea Simvoli de la baza muntelui Olimp, din Asia Mică. A fost ucenicul cuviosului Teoctist, povățuitorul lui Platon mărturisitorul și a altor monahi apărători ai Ortodoxiei.

Trăind în munți și pustietăți, se nevoia în post, înfrânare și rugăciuni, și a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul tămăduirii bolnavilor și cu putere asupra darurilor necurate. A trăit în sihăstrie până la adânci bătrâneți.

Tropar, Glasul 4

Dumnezeul părinților noștri, Care Te porți pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinților noștri, îndreptează viața noastră în pace.

Sfântul Ierarh Eustație, Arhiepiscopul Antiohiei

Sfântul Eustație († 345) era originar din Sid (Pamfilia, Asia Mică). El a fost mai întâi episcop în Bereea Siriei (Alep) și de aici a devenit Arhiepiscop al Antiohiei și a păstorit între anii 324-330. A fost unul dintre cei mai învățați și vrednici ierarhi ai Bisericii creștine din veacul său.

Miriam, regele Gruziei, a rugat pe împăratul Constantin cel Mare să-i trimită preoți și meșteri de zidit Biserici. Acesta l-a trimis pe Eustație însoțit de mulți preoți și cu multe daruri. Astfel, în grădina împărătească din Mithet, Eustație a zidit o Biserică măreață cu hramul „Sfinții Apostoli”, după asemănarea Bisericii „Sfinții Apostoli” înălțată de Constantin cel Mare în Constantinopol.

Apoi a sfințit pe preotul Ioan ca episcop al Iviriei, sub ascultarea canonică a Antiohiei. Eustație s-a arătat unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva arianismului. Se spune că el a fost episcopul care a ținut în fața împăratului Constantin cel Mare cuvântul de deschidere a Sinodului I Ecumenic și a prezidat ședința.

După sinod, Eustație a luat măsuri energice împotriva ereticilor arieni, atât în eparhia sa, cât și în întreaga Sirie. Se înțelege astfel de ce episcopii arieni Eusebiu de Nicomidia, Teognis de Niceea, Teona din Marmarica și alții au început să-i aducă tot felul de acuzații. Au mers până acolo încât au plătit o femeie desfrânată să jure că are un copil cu Sfântul Eustatie.

Acea femeie s-a îmbolnăvit grav la scurt timp și a recunoscut că acel copil pe care îl are nu este al Sfântului Eustație.

Pentru această învinuire Sfântul a fost depus din scaun și exilat la Traianopolis în Tracia și apoi la Filipi, împreună cu mai mulți preoți și diaconi, unde au și trecut la Domnul la scurt timp.

În anul 487 sfintele sale moaște au fost aduse în Antiohia de Calandion, patriarhul de atunci al cetății.

Tropar, Glasul 4

Dumnezeul părinților noștri, Care Te porți pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinților noștri, îndreptează viața noastră în pace.