Apostolul

Ap. 1 Petru 4, 12-19; 5, 1-5

1 Petru 4, 12-19

Iubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi spre ispitire, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva străin, Ci, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, bucurați-vă, pentru ca și la arătarea slavei Lui să vă bucurați cu bucurie mare. De sunteți ocărâți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți, căci Duhul slavei și al lui Dumnezeu Se odihnește peste voi; de către unii El se hulește, iar de voi se preaslăvește. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; și dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Și dacă dreptul abia se mântuiește, ce va fi cu cel necredincios și păcătos? Pentru aceea, și cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-și încredințeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârșind fapte bune.

1 Petru 5, 1-5

Pe preoții cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot și martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei celei ce va să se descopere: Păstoriți turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste; Nu ca și cum ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veți lua cununa cea neveștejită a măririi. Tot așa și voi, fiilor duhovnicești, supuneți-vă preoților; și toți, unii față de alții, îmbrăcați-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har.

Sfânta Evanghelie

Ev. Marcu 12, 38-44

Și le zicea în învățătura Sa: Luați seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe, Și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe, Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.

Sinaxar

Sfântul Ierarh Vucol, Episcopul Smirnei

A fost sfințit episcop al orașului Smirna (Asia Mică) de către Sfântul Ioan Evanghelistul.

Înainte de trecerea la cele veșnice, Episcopul Vucol și-a încredințat eparhia vrednicului său urmaș Policarp. Ca episcop, Vucol a apărat învățătura apostolică împotriva ereziei lui Marcian.

Troparul, glas 4:

Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Vucol, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Ierarh Fotie, Patriarhul Constantinopolului

S-a născut în această cetate la anul 810, din părinții dreptcredincioși, Irina și Serghie, fratele Sfintei Împărătese Teodora și rudă cu Sfântul Patriarh Tarasie.

Fotie a studiat științele profane, dar și Sfintele Scripturi, scrierile Sfinților Părinți și canoanele Bisericii. Patriarhul a fost întronizat la Praznicul Nașterii Domnului din anul 858. Pentru că a mustrat păcatele împăraților, a fost izgonit din scaun, dar readus apoi cu cinste.

A scris cărți cu caracter învățătoresc, juridic și literar. Sfântul Fotie a pus început încreștinării popoarelor slave în credința ortodoxă a Răsăritului.

S-a mutat la Domnul în 897.

Troparul, glas 1:

Ca cel ce ești cu apostolii în ceruri împreună locuitor și ortodocșilor mare apărător, lumii drept învățător, iar eresurilor latinești dârz împotrivitor, Sfinte Fotie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L cu dinadinsul să mântuiască sufletele noastre.

Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare și Ioan din Gaza

A trăit în secolul al VI-lea, în timpul domniei împăratului Iustinian I (483-565). A dus o viață ascetică în Mănăstirea Avvei Seridus (Serid sau Serida) din Palestina, lângă orașul Gaza.

A învățat pe toți cei care veneau la el că nu trebuie făcut nimic fără a-l întreba mai înainte pe părintele nostru duhovnicesc. A trecut la Domnul în anul 540, în chip minunat.

Troparul, glas 1:

Harpele tainelor Duhului preasfinte răsunând preadulci cuvinte de înțelepciune, ce i-au făcut pe oameni să lepede jugul păcatelor, Sfinților Varsanufie și Ioan, izbăviți-ne pe noi care strigăm: Slavă Celui ce v-a preaslăvit, slavă Celui ce v-a binecuvântat, slavă Celui ce i-a mântuit pe mulți prin cuvintele voastre sfinte!