Voscreasna Învierii · a 7-a · Utrenie

Ev. Ioan 20, 1-10

Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus. Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt. Și cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. Și, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos, Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morți. Și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor.

Apostolul

Ap. Efeseni 4, 7-13

Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălțime, a robit robime și a dat daruri oamenilor". Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părțile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Și el a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, Spre desăvârșirea sfinților, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, Până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos.

Sfânta Evanghelie

Ev. Matei 4, 12-17

Și Iisus, auzind că Ioan a fost întemnițat, a plecat în Galileea. Și părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit". De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor.

Sinaxar

Sfânta Muceniță Tatiana era din vechea Romă și a trăit în vremea împăratului Alexandru Sever (222-235).

S-a născut din părinți credincioși; tatăl ei a avut dregătoria de consul, în trei rânduri, și se bucura de multă cinste în senatul roman, fără a se ști că este creștin.

Fericita Tatiana a crescut în casa părinților ei cu bunăcuviință și cu frică de Dumnezeu, învățând cu bucurie tainele dreptei credințe.

Ajungând la vârsta căsătoriei, Tatiana n-a voit să se căsătorească, ci viețuia în curăție, cu dragoste creștinească. Dorea din tot sufletul să fie mireasă lui Hristos, Căruia Îi slujea ziua și noaptea, jertfindu-se pe sine și împodobindu-se cu fapte bune.

Era fericită că părinții ei binecuvântau această hotărâre și slujea Domnului cu mai mare râvnă, încât s-a învrednicit de cinstea de a fi diaconiță a Bisericii din Roma, ajutând la catehizarea și botezarea femeilor.

În vremea aceea, deși împăratul nu prigonea pe creștini el însuși, totuși, îi lăsa pe dregătorii mai mici să se poarte după voia lor cu aceștia.

Astfel, pornindu-se prigoană din partea necredincioșilor, Sfânta Tatiana a mărturisit că este creștină, a fost prinsă și dusă în templul zeului Apolo. Sfânta s-a rugat lui Dumnezeu și idolul a căzut la pământ, sfărâmându-se, precum și o parte din templu.

Atunci, din porunca mai marilor cetății a fost supusă la chinuri cumplite: bătăi, scoaterea ochilor, goliciunea trupului, scrijelirea pe trup cu brice, aruncarea în temniță, tăierea sânilor, aruncarea spre a fi mâncată de către fiare, spânzurarea și strujirea trupului, aruncarea în foc.

Dar toate le-a îndurat cu putere de sus, de parcă nu simțea nici o durere, și, cu toate că era schingiuită de prigonitori, propovăduia neîncetat celor de față despre puterea și chemarea Mântuitorului, încât mulți păgâni veneau la credința în Hristos. De aceea, au poruncit să fie decapitați sfânta și tatăl ei.

În secolul al XVI-lea, capul Sfintei Mucenițe Tatiana a fost adus în țara noastră de Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) și se află, în prezent, în Catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova.

Troparul, glas 4:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfânta Muceniță Eutasia.