Apostolul

Ap. Efeseni 1, 16-23

Nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina Lui cunoaștere, Și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăția slavei moștenirii Lui, în cei sfinți, Și cât de covârșitoare este mărimea puterii Lui față de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei ce credem. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morți și așezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri, Mai presus decât toată începătoria și stăpânia și puterea și domnia și decât tot numele ce se numește, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor. Și toate le-a supus sub picioarele Lui și, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate întru toți.

Sfânta Evanghelie

Ev. Luca 12, 32-40

Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăția. Vindeți averile voastre și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse. Și voi fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, și bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge și le va pune la masă și, apropiindu-se le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, și le va găsi așa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni.

Sinaxar

Soborul Sf. 70 de Apostoli

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut 70 de ucenici, pe lângă cei 12 apostoli aleși. Toți acești ucenici ai Domnului s-au ostenit propovăduind cuvântul lui Hristos, îndurând chinuri și prigoniri. Biserica îi cinstește, cântându-le astăzi: „Ceata ucenicilor lui Hristos, celor șaptezeci, să o lăudăm dumnezeiește credincioșii și să o prăznuim. Că printr-înșii toți ne-am învățat a cinsti Treimea Cea nedespărțită, că sunt luminătorii dumnezeieștii credințe”.

Referitor la cei 70 de ucenici, Eusebiu, Episcopul Cezareei Palestinei, spune în cartea sa cea dintâi (Istoria Bisericească), în cap. al 12-lea: „Numele fiecăruia din cei doisprezece apostoli ai lui Hristos din destul se încredințează, din mărturiile Evangheliei, iar pentru cei șaptezeci de apostoli nici un catalog sigur nu se află undeva”.

Dintre acești apostoli, menționăm:

Sf. Iacob, ruda Domnului, menționat de Sf. Apostol Pavel, în epistola sa către Galateni: M-am suit în Ierusalim ca să văd pe Petru, iar pe altul din apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacob, fratele Domnului (I, 18-19). Acesta a fost primul episcop al Ierusalimului, pus de însuși Domnul, pe care propovăduindu-L, evreii l-au dat jos de pe aripa bisericii și cu pietre l-au rănit; apoi lovindu-l cu un lemn în cap, a trecut la Domnul.

Sf. Marcu Evanghelistul, menționat de Sf. Apostol Petru,: Închină-se vouă Biserica cea adunată în Babilon și Marcu, fiul meu (I, 5, 13). Acesta a fost așezat episcop în Alexandria de același Sfânt Petru, unde fiind supus supliciilor și-a dat duhul său.

Sf. Luca Evanghelistul, menționat de Sf. Apostol Pavel în epistola către Coloseni, zicând: Închină-se vouă Luca, doctorul cel iubit (IV, 14). Același a scris și Faptele Apostolilor; după multe osteneli, a suferit moarte martirică, în Teba Beoției.

Sf. Cleopa, fratele mai mic al dreptului Iosif logodnicul Fecioarei Maria, care, călătorind în Emaus cu Sf. Luca (menționat în Evanghelia sa), a văzut pe Domnul după Înviere; și după o vreme, a suferit moarte martirică.

Sf. Simeon, rudenia Domnului, după Iacob, a fost al doilea episcop în Ierusalim și a fost și el răstignit pentru Hristos.

Sf. Barnaba, cel numit astfel de apostoli, care mai înainte se numea Iosie, menționat de către Sf. Pavel, în epistola către Galateni, zicînd: M-am suit în Ierusalim cu Barnaba (II, 1). A fost episcop în Mediolan și în insula Ciprului; a fost ucis cu pietre.

Sf. Filip, unul din cei șapte diaconi, care a botezat pe Simon vrăjitorul în Samaria și pe famenul Candachiei; a fost episcop în Tralia Asiei.

Sf. Silvan, pe care Sf. Petru, în scrisoarea sa cea sobornicească, îl pomenește astfel: Prin Silvan, credinciosul frate, precum mi se pare, puțin am scris vouă (I, 5, 12).Asemenea și Sf. Pavel, în a doua Epistolă către Corinteni, zice: Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Care la voi prin noi S-a propovăduit de mine și de Silvan. A fost episcop în Tesalonic.

Sf. Apolo, menționat în Faptele Apostolilor: Iar un iudeu anume Apolo, de neam din Alexandria, bărbat cuvântător, a venit în Efes, fiind puternic în Scripturi. Acesta era învățat în calea Domnului și, arzând cu Duhul, învăța cu dinadinsul despre Domnul. Îl pomenește Sf. Pavel în Epistola I către Corinteni (I, 3, 6): Eu am sădit, Apolo a udat, iar Dumnezeu a crescut. A fost episcop în Smirna, mai înainte de Sf. Policarp.

Enumerăm în cele ce urmează datele de prăznuire din cursul anului a unora dintre cei 70 de ucenici:

• 27 septembrie: Marcu, Aristarh și Zinon;
• 30 octombrie: Terție, Marcu Evanghelistul, Iust și Artema;
• 31 octombrie: Stahie, Amplie, Urban, Narcis și Apeles;
• 5 noiembrie: Ermeu, Lin, Gaie, Filolog și Patrova;
• 10 noiembrie: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast și Cvart;
• 22 noiembrie: Filimon, Arhip, Onisim și Apfia;
• 8 decembrie: Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar și Onisifor;
• 8 aprilie: Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit și Ermis;
• 28 aprilie: Iason și Sosipatru;
• 11 iunie: Barnaba;
• 28 iulie: Apostoli și diaconi: Prohor, Nicanor, Timon și Parmena;
• 30 iulie: Sila, Silvan, Criscent, Epenetos și Andronic.

Tropar – Glas 3

Sfinților Apostoli rugați pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre

Sf. Nichifor cel Lepros

Cuviosul Nichifor Leprosul s-a născut în insula Creta într-o familie de țărani evlavioși și a rămas orfan de mic. La vârsta de treisprezece ani s-au arătat pe trupul lui primele semne ale „bolii sfinte” cum este numită lepra în Biserica lui Hristos. Ca să scape de izolarea definitivă care îl aștepta, s-a adăpostit pentru o vreme în Egipt. La douăzeci și patru de ani a ajuns la leprozeria din Hios aflată în grija Sfântului Antim din Hios, unde a fost tuns monah. Aici, vreme de patruzeci și unu de ani, deși era din ce în ce mai schilodit de boală, s-a dăruit cu răbdare mucenicească nevoințelor mai presus de fire, arătându-se pildă de urmat pentru frații lui de suferință.

După descoperirea leacului leprei în anul 1947, leprozeria din Hios s-a închis și Cuviosul a fost mutat la Spitalul Sfânta Varvara din Atena. Orb și țintuit pe patul de suferință, însă înzestrat cu multe harisme dumnezeiești, și-a petrecut ultimii ani din viață însuflând nădejde deznădăjduiților, mângâiere suferinzilor, râvnă tinerilor.

La vârsta de șaptezeci și patru de ani sfântul lepros a plecat din lumea aceasta, iar mai târziu descoperirea sfintelor sale moaște și nenumăratele vindecări pe care le face și astăzi l-au arătat a fi unul dintre cei mai mari mijlocitori ai vremurilor noastre.

În anul 2012 Patriarhia Ecumenică a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor Leprosul, cu zi de prăznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis includerea sfântului în calendar la ședința de lucru din 21 iulie 2021.

Tropar – glas 3

De luptele lui Nichifor Leprosul și de bărbăția-i cea întru nevoință și îngerii s-au uimit, căci ca un alt Iov, întru răbdare și mai presus de fire pătimiri pre Dumnezeu l-a slăvit, pentru carele și acum cu slavă și darul puterilor s-a încununat. Acestuia cu credință să-i strigăm: Bucură-te, povățuitorul monahilor; bucură-te, stâlpule de lumină al Bisericii; bucură-te, că sfinte moaștele tale bună-mireasma nădejdii au dobândit.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Cuvios Teoctist din Sicilia și a Sfintei Cuvioase Apolinaria.